arestare
Look at other dictionaries:
arestare — ARESTÁRE, arestări, s.f. Acţiunea de a aresta; arestuire. – v. aresta. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Arestare ≠ eliberare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ARESTÁRE s. (jur.) 1. arest, deţinere, închidere,… … Dicționar Român
mandat — MANDÁT, mandate, s.n. 1. Împuternicire (contractuală) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică şi de a acţiona în numele ei; act prin care se dă această împuternicire; procură. ♢ Teritoriu sub mandat = (în trecut) teritoriu administrat de o … Dicționar Român
АРЕСТОВАТЬ — (этим. см. арест). Взять под стражу. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. АРЕСТОВАТЬ 1) взять кого либо под стражу; 2) наложить запрещение на движимое имущество. Словарь иностранных слов, вошедших в… … Словарь иностранных слов русского языка
ARESTUM — Leguleiis Anglis usurpatur, cum quis reus capitur, et in carcerem conicitur, seu vi Brevis, seu a quovis homine: nam reos maiestatis, proditores et infractores pacis quivis potest auctoritate propriâ capere atque in carcerem compingere, unde… … Hofmann J. Lexicon universale
arest — ARÉST, aresturi, s.n. 1. Deţinere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ţinuţi cei arestaţi. – Din germ. Arrest, it. arresto. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 ARÉST s. (jur.) 1. v. arestare. 2. v. închisoare. 3 … Dicționar Român
arestuire — ARESTUÍRE, arestuiri, s.f. (pop.) Arestare. – v. arestui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 arestuíre s. f., g. d. art. arestuírii; pl. arestuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
capturare — CAPTURÁRE, capturări, s.f. Acţiunea de a captura. – v. captura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CAPTURÁRE s. 1. v. arestare. 2. captură, prindere. (capturare a unui animal sălbatic.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… … Dicționar Român
confirmare — CONFIRMÁRE, confirmări, s.f. Acţiunea de a confirma şi rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declaraţie prin care o persoană, îndreptăţită să ceară anularea unui act, îl recunoaşte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de… … Dicționar Român
corecţie — CORÉCŢIE, corecţii, s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ♢ Drept de corecţie = (în unele state) dreptul părintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fără îndeplinirea unei alte formalităţi, împotriva… … Dicționar Român
